Când eram tare în credinţă, în 2017-2018, am trecut cu maşina aproape de locul unde sunt îngropate mama şi bunica . Faţă în faţă cu el e o staţie. Pe bancă era o femeie care arăta ca bunica mea cu expresie normală şi m-a privit . Deoarece mă aflam în automobil nu m-am oprit. Mă rugam zilnic în perioada aceea pentru toţi apropiaţii morţi. Pe soţul bunicii mele ( tatăl vitreg al mamei) ce a fost pâinea lui Dumnezeu l-am observat lângă casa lui , avea casă la stradă. În 2018 pe o fostă profesoară ce decedase de cancer . Şi sora mea adoptivă în altă instanţă mi-a povestit că a zărit femeia respectivă. Tatăl meu era din București. Eu trăiesc în Craiova. În vacanţa de vară, vizitam capitala . Mă împrietenisem cu un motănel. El m-a ajutat emoţional după moartea mamei . Credeam că e fată şi îl consideram " mătuşa " mea ( deoarece rudele nu mi-au fost aproape sufleteşte) . Apucasem să plec din București fără să îl găsesc să îi urez bun rămas....
Comentarii
Trimiteți un comentariu